luni, 6 august 2007

Amazon + Poveste

Nu pot comanda de pe Amazon articole de sport!
Daca e vorba de carti, dvd-uri...nici o problema, dar cand vine vorba de o incaltare, ceva, gata...aici nu se poate.
Gasisem niste chestii de calitate, la pret foarte bun, si am ramas cu buza umflata cand sa "check out" :-((.

Deci ne rezumam la carti...
Cartea asta care o am aici in poza e ceva deosebit. Nu e vorba de bani decat in mica masura. E vorba de cum vede tipul asta (Bob) realitatea... binenteles ca seamana mult cu ce gandesc eu... ca de-aia am luat-o, sa ma autoconfirm (nu ca chiar ar fi fost nevoie, dar asa, sa vad cum vad si altii...)

Cica noi am fi fiinte la superlativ in toate cele, care s-au gandit sa faca un joc, asa ... ca sa se distreze... (na, ce sa faci cand esti intelept, fericit, incantat, cand materializezi instantaneu orice dorinta? te joci...din ce in ce mai sofisticat).

Cum e jocul asta?
Sa vedem: deci mie, superCristina, in jucausenia mea minunata, mi-a venit ideea sa vad daca-mi pot limita nelimitarea, daca pot simti si altceva decat pururea-mi crescatoare gratie... sa vad daca chiar m-as putea convinge ca sunt mai putin decat sant...daca m-as putea convinge ca am nevoi, ca sunt limitata, ca trebuie sa acumulez: intelepciune, abundenta, una alta...

Eeee, nu e treaba usoara sa limitezi o fiinta nelimitata...asa ca numai punerea in scena a unei asemenea piese e arta curata...merit 10 pentru asta. DAca pot face in asa fel incat sa ma pun in joc, si chiar sa cred ca iluzia e adevarata...inseamna ca sunt maestru...jucator, maestru iluzionist.

Acum, n-o sa ma bag chiar cu totul in joc, ca nu pot sa inghesui o fiinta nelimitata intr-un joc limitat, intr-un rol limitat...dar o mica parte, pot. O parte care sa simta, sa experimenteze ceea ce mie mi-e inaccesibil in infinitatea maretiei mele.

Asa ca am creat aceasta iluzie, ca pe o holograma. E absolut ireala. Hologramei ii da aspectul un tipar aspura caruia focalizez energie-putere...
Cum pot sa cred totusi iluzia??? Pai ii mai adaug niste ingrediente. De exemplu: am o situatie. Daca ii adaug iluziei si niste consecinte...si niste judecati...se mai consolideaza!

Sa zicem ca creez iluzia ca sentimentele mele sunt determinate de altcineva. Daca adaug in reteta si o anumita judecata (sunt bune, sau sunt rele), deja e ciorba pride gust. Daca mai rezulta si o consecinta... deja ne apropiem de "lumea reala".

continuarea in episodul urmator...

(in episodul urmator se va vedea cum dupa o prima faza in care scopul este sa nu-ti iasa nimic, ca sa vezi cum e, urmeaza o a doua faza in care mai desfaci din iluzie astfel incat sa te joci in planul asta "material" bucurandu-te de toate atributele reale.

Deci daca ceva nu va iese, nu va intristati: it's by design! Chiar va puteti bucura de maiestria acestei iluzii!

miercuri, 1 august 2007

luari de pozitii

nu sunt multe. doar 4 (d'aia diversificam in alte pozitii), din care 1 e chiar acrobatie
daca x=-y, poti sa fi, la un ANUMIT moment in timp:
pro x, contra y (depinde cum iei axa)
pro y , contra x

astea sunt banale, folosite de 99% din pop in 99% din cazuri
mai exista 2, asemanatoare (in ciuda aparentei diferente), dar diferite.
contra x, contra y si
pro x pro y

cum ar fi "cu cine votez", ratiu sau iliescu?
nu e greu sa fi contra x, contra y - acrobatia apare cand esti PRO ratiu si PRO iliescu in acelasi timp. (acum in politica opozitiile s-au atenuat, exemplele nu mai sunt clare, extremele tind la O ).

sau barbatul si femeia: pro si contra unu si altul, le vedem.
vedem si contra-contra ( nesimtitii aia...vacile alea), in acelasi timp, dar
pro-pro numa'n teorie (eu sunt exceptia)

oricum, natura umana (parca mi-e cunoscut termenu') iubeste contra (nu ca e buna? contra?)
ex: ai zice ca "pro contra" si "contra pro", daca nu sunt gemeni, sunt fete ale aceleiasi monede. da nuuuu: "pro contra" = contra, iar "contra pro" = TOT contra.


d'asta nu am eu ce sa scriu